Măritiş.

Mi-e frig.Sunt rece pe dinăuntru.Mi-e frig şi aş vrea să-mi fie bine, dar o să-mi fie bine când o să vă fie bine,când o să vă fac să vă fie bine,adică niciodată.N-am să mai renunţ niciodată la mine pentru voi.Cândva am fost a voastră,toată.Ştiţi ,am realizat că mă iubesc aşa de mult şi că pot fi fericită doar eu cu mine.De acum încolo o să mă preocup doar de interesele mele . Ştiţi voi ,fiecare din noi vede lumea prin prisma pro­priei personalităţi, co-raportând orice obiect, fiinţă sau eveniment la propria persoană, încercând să formeze o viziune bine sistematizată şi ierarhizată asupra lumii şi locului său în ea însă ştiţi care e ideea?Că nu toţi suntem la fel,aici am greşit şi jur că nu voi mai face această greşeală.Toţi faceţi aceiaşi greşeală,facem...Dar de ce nu ne lovim toţi ?De ce nu e loc de armonie şi de pace ?Pentru că ne lovim în alte lucruri adică mai exact,în interese.Interesele noastre se intersectează de sute de mii de ori cu interesele altor persoane şi de aici zbang,porneşte războiul.E şi normal,urmându-ne scopul ,facem orice ca să ajungem la el începând cu noi ,autodistrugându-ne ,apoi cu restul.Ineteresul este doar unul dintre factori,fiind şi cel mai bolnav.Ah,interesul...am hotărât să mă mărit cu el,ca să pot ţine pasul cu voi . Şi în sfârşit o să fac parte din lumea voastră.