Am înţeles că singurul nostru scop este acela de a ne perfecţiona,de a ne atinge idealul fără a privi în dreapta,în stânga sau în spate. Tot ce contează e doar propria persoană. Compasiunea pentru propria persoană este vindecarea tuturor rănilor noastre spirituale,emoţionale şi mentale. Toate bune şi frumoase că am realizat asta,maaaaaaare realizare!Nimeni dar nimeni nu-mi cunoaşte sentimentele şi rănile de aceea cred că sunt singura "calificată" să aduc iubire părţii rănite. Nu mama,nu tata ,nu voi ,nu EL. Cu teoria stau bine dar cu practica BA. Tot ce pot să fac acum este să vorbesc,să scriu,îmi vin în cap gânduri peste gânduri contradictorii,unele care doar acuză pe ALŢII şi altele în care îmi caut o portiţă de scăpare fără a mai acuza pe alţii dar în care eu nu am nici o vină. Dar stau şi mă întreb de ce oare mă exclud din start când caut vinovatul ? Poate când o să mă declar vinovată o să pot dormi liniştită. Vă doresc numai zile/nopţi...liniştite!:)

Azi sunt tristă.Mâine este tot un azi.

Am un vis în care eu ,dimineaţa,intr-o bucătărie mică şi dezordonată,plină de poze,bileţele şi desene,pe scurt: amintiri ,stau lângă fereastră,beau cafeaua şi trag din ţigare ca şi cum ar fi ultima ,privesc îndelung pe geam ore în şir fără să fac nimic,apoi mai spre prânz mă hotărăsc să ies în parc cu aparatul foto,în parcul Cişmigiu ca să surprind oameni fericiţi .De ce fericiţi ?Ca să mă pot hrăni şi eu cu fericirea lor. Visul acesta mi se tot derulează în minte...nu pare a fi tocmai unul măreţ,nu?

Şi tot ce vreau este să fiu mai mult eu şi mai puţin tu.

Se întâmplă să fiu tot ceea ce nu-mi doresc să fiu.

Să fac dragoste cu ploaia... să fac dragoste cu vântul... să fac dragoste cu cerul... să mă-ntind pe tot pământul!

Crăciunul

'Crăciun fericit!' în dreapta,'Crăciun fericit!' în stânga dar nimeni nu mă strânge în braţe,ar fi de ajuns o îmbrăţişare.Am nevoie să fiu strânsă în braţe,atât.