Am înţeles că singurul nostru scop este acela de a ne perfecţiona,de a ne atinge idealul fără a privi în dreapta,în stânga sau în spate. Tot ce contează e doar propria persoană. Compasiunea pentru propria persoană este vindecarea tuturor rănilor noastre spirituale,emoţionale şi mentale. Toate bune şi frumoase că am realizat asta,maaaaaaare realizare!Nimeni dar nimeni nu-mi cunoaşte sentimentele şi rănile de aceea cred că sunt singura "calificată" să aduc iubire părţii rănite. Nu mama,nu tata ,nu voi ,nu EL. Cu teoria stau bine dar cu practica BA. Tot ce pot să fac acum este să vorbesc,să scriu,îmi vin în cap gânduri peste gânduri contradictorii,unele care doar acuză pe ALŢII şi altele în care îmi caut o portiţă de scăpare fără a mai acuza pe alţii dar în care eu nu am nici o vină. Dar stau şi mă întreb de ce oare mă exclud din start când caut vinovatul ? Poate când o să mă declar vinovată o să pot dormi liniştită. Vă doresc numai zile/nopţi...liniştite!:)